Invataturi, predici si pilde ortodoxe

Jertfa Crucii Mântuitorului
Plângând la picioarele Crucii: aici este începutul şi sfârşitul mântuirii noastre

Despre împăratul Constantin cel Mare spune istoria că, plecând cu oştire împotriva lui Maxenţiu, care persecuta pe creştini, era foarte îngândurat şi abătut. Maxenţiu avea o armată de patru ori mai mare decât el. Pe drum, Constantin cel Mare se ruga lui Dumnezeu să-l ajute. Atunci s-a ivit pe cer o cruce minunată, împletită cu raze de soare, având în jurul ei cuvintele: „În acest semn vei învinge“. Împăratul şi-a însemnat atunci toate steagurile cu semul Crucii şi, pornind împotriva lui Maxenţiu, l-a biruit.

Şi Oastea Domnului este o armată strânsă la luptă împotriva vrăjmaşului diavol. Taina biruinţei noastre este semnul ce i s-a arătat oarecând lui Constantin împăratul: Crucea. Medalia noastră şi steagurile noastre poartă semnul Crucii, arătând prin aceasta că lupta noastră se reazemă pe puterea Crucii.

Ţin însă îndată să spun cu apăs că semnul gol al Crucii încă nu înseamnă o putere. Îţi poţi încărca pieptul, hainele şi casa cu semnul Crucii, dacă n-ai o înţelegere adevărată pentru Crucea Mântuitorului, dacă n-ai primit cu adevărat Jertfa Crucii şi darurile ei, la nici o izbândă nu poţi ajunge.

O carte întreagă mi-ar trebui să spun tot ceea ce ar fi de spus despre Jertfa Crucii. Voi spune aici, pe scurt, numai următoarele:

Satana a fost definitiv înfrânt şi bătut prin Jertfa Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această înfrângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile Crucii de pe Golgota. Domnul a murit pe Cruce, ca să ne câştige nouă darul biruinţei. El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruinţa Lui cea strălucitoare asupra Satanei. Urmează ca noi să primim acest câştig. Fără primirea lui, nu putem câştiga biruinţă asupra ispitelor şi păcatelor.

Satana nu se sperie de hotărârile noastre contra păcatelor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenunchem cu hotărârile noastre sub braţele Crucii Mântuitorului şi le sigilăm cu scump Sângele Lui.

Mulţi mă întreabă despre rosturile Oastei Domnului şi despre tainele mântuirii sufleteşti. Tuturor le răspund: Îngenuncheaţi la picioarele Crucii, căci acolo le puteţi afla! Îngenuncheat la picioarele Crucii ţi se deschid ochii şi înţelegerea cea sufletească, să te afli pe tine însuţi şi rosturile vieţii tale. La picioarele Crucii ţi se deschid ochii cei sufleteşti, să afli starea grozavă şi nenorocită în care te-a adus păcatul.

La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine, pentru iertarea ta şi împăcarea ta cu Tatăl Ceresc.

La picioarele Crucii afli cu ce fel de dragoste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuşi Fiul Său L-a jertfit pentru tine.

La picioarele Crucii auzi cea mai minunată veste ce s-a auzit cândva în această lume: că Iisus este un Mântuitor al tău, că El a murit pentru tine, pentru iertarea ta şi, dintr-un fiu al urgiei, te-a făcut un fiu al lui Dumnezeu.

Dar la picioarele Crucii nu ţi se deschid numai ochii înţelegerii, ci capeţi de Sus şi un dar, o putere, un ajutor să-ţi schimbi viaţa. Stând la picioarele Crucii, o putere de Sus îţi schimbă viaţa, îţi schimbă vorbele, gândurile, umblările şi toate faptele. Jertfa Crucii te face dintr-un „om vechi“, un „om nou“, dintr-un „om lumesc“ un „om duhovnicesc“.

Minunea cea mare a schimbării unei vieţi păcătoase, minunea cea mare a învierii păcătoşilor la o viaţă nouă, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii.

La picioarele Crucii este şi puterea Oastei Domnului şi a ostaşilor ei.

Dragă suflete, care ai intrat în Oastea Domnului şi care vrei să intri, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu poţi face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silinţele tale sunt scântei ce se sting suflate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o viaţă îngenuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă dar şi putere din Jertfa Crucii Mântuitorului.

Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n-am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii.

Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la picioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu! Prin ea respirăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim!

Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi la picioarele Crucii, dacă nu stai mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii.

Diavolul e şiret mare. El nu se sperie, când te hotărăşti contra păcatelor. Nu se sperie nici când pui jurământ să ieşi din rele (şi pe urmă mai adânc te afunzi în ele), dar se îngrozeşte Satana şi tremură când alergi sub braţele Crucii, ca să întăreşti hotărârea ta cu scump Sângele Domnului. Hotărârea noastră fără acest sigiliu n-are nici o putere.

„Eu sunt Uşa. De va intra cineva prin Mine, se va mântui“ (Ioan 10, 9), a zis Iisus. Această Uşă e Crucea şi Jertfa Lui cea sfântă. Numai cine intră prin această Uşă capătă dar şi putere de Sus, ca să înainteze tot mai sus, mai sus spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile mântuirii sufleteşti.

A intra în Oastea Domnului nu înseamnă a-ţi pune „gând bun“ să te laşi de răutăţi, ci înseamnă să fii doborât cu păcatele şi cu răutăţile la picioarele Crucii... Înseamnă să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor... , să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răutăţi. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când simţi că te înăbuşă răutăţile şi cauţi o scăpare; când simţi o pieire şi cauţi o mântuire, când te simţi într-o prăpastie şi cauţi o ieşire; când te simţi în întuneric şi doreşti o lumină; când simţi că te-a schilodit păcatul, când simţi că te-a orbit patima, când simţi că nu mai poţi sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi, din adâncul sufletului: „Iisuse, Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieşte!“ Să cauţi mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul, ar însemna ca şi când ai înjuga boii înapoia carului.

Începutul mântuirii tale se face atunci când păcatele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii.



Iisuse, Scumpul nostru Mântuitor! Hotărârea noastră împotriva păcatelor n-ajunge nimic, dacă n-am îngenuncheat cu ea la picioarele Crucii Tale.

Steagul sub care ne strângem trebuie să fie Crucea Ta şi noi numai stând sub acest steag – din care picură mereu Sângele iertării şi puterii – putem fi ostaşi biruitori.

Ne aplecăm, Iisuse Mântuitorule, cu hotărârea noastră sub Crucea Răstignirii Tale, ca s-o întăreşti cu scump Sângele Tău, căci, fără de acest sigiliu, hotărârea noastră n-are nici un preţ şi n-are nici o putere.

În faţa Crucii Tale ne aplecăm, Iisuse Doamne, cu hotărârile noastre. Sigilează-le, întăreşte-le cu scump Sângele Tău, cu Jertfa Ta cea mare şi sfântă. Dă-ne, Doamne, dar şi putere, căci noi suntem nişte fiinţe slabe şi neputincioase! Fără de Tine şi fără de Jertfa Ta cea sfântă noi nu putem face nimic.

PREOTUL IOSIF TRIFA

Parintele Calciu - Puterea Sfintei Cruci

Mare este puterea crucii Tale, Doamne, cå s’a înfipt in loc si lucreazå în lume. Ea face din pescari Apostoli si din pågâni mucenici, ca så se roage pentru sufletele noastre.
Iubiti credinciosi,

Când Mântuitorul a decis så Se jertfeascå pentru mântuirea lumii, El a ales ca instrument de torturå si de moarte pentru Sine, cel mai infam mijloc de pedeapså pe care îl avea lume vremii în care a tråit: crucea. In conceptia popoarelor asiatice si, prin împrumut, chiar si imperiul roman, crucea era mijlocul de moarte chinuitoare pentru marii tâlhari, pentru ucigasi, iar dupå începerea råspândirii crestinismului în lume, ea a fost folositå în largå måsurå de cåtre împåratii romani pentru uciderea crestinilor. Unii crestini, în special pe vremea persecutiei lui Nero, erau crucificati, unsi cu smoalå si li se dådea foc pentru a arde de vii, ca niste torte pentru mårturisirea lui Dumnezeu si a lui Iisus ca Mântuitor al lumii de cåtre cei care îl predicau si acceptau så moarå pentru El.
Astfel, crucea îsi schimbå semnificatia infamantå, începând cu råstignirea lui Iisus si devine instrument de venerare si de acces la mântuire; pentru cå nimeni nu mai poate vorbi acum de cruce si de moartea pe cruce, fåra a se gândi, mai departe, la Invierea lui Iisus dupå moartea pe cruce si, implicit, la învierea noastrå a tuturor, cei care au fåcut cele bune spre învierea vietii, iar cei care au fåcut cele rele, spre învierea osândei. (In. 5: 29)
De ce a ales Iisus crucea pentru a muri pe ea? De ce a vrut El så facå din acestobiect infamant instrumentul de salvare a lumii? Mai întâi cå, pentru Dumnezeu nu existå nimic infamant pe acest påmânt, pentru cå El a fåcut totul bine. Numai påcatele noastre stricå binele fåcut de Dumnezeu; în al doilea rând stå faptul cå, în sistemul de creatie pe care Dumnezeu l-a ales, crucea este elementul de bazå, atât în planul real, cât si în cel intelectual. Toatå creatia în aceastå lume este bazatå pe organizarea materiei în formå de cruce. Sistemul de atractie si respingere, care este tot o formå de energie în cruce, solicitå materia în asa fel, încât ea nu se poate organiza pe plan orizontal si pe plan vertical fårå a-si lua ca principiu de asezare crucea. Nu existå un singur obiect sau fiintå veritcale, sau cât de cât un relief, care så nu-si aibå crucea ca axå de organizare. Un copac creste pe verticalå, dar si pe orizontalå; o fiintå mobilå, de asemenea. Mai mult, toate fiintele si vegetalele au o simetrie bilateralå, adicå bratul lung al crucii trece prin mijlocul fiintelor creându-le aceastå simetrie. In reprezentårile grafice, tot crucea, bratele ei orizontale si verticale categorisesc valorile negative (în stânga bratului vertical si sub bratul orizontal), stabilindu-se astfel o ierarhizare a valorilor în plan intelectual cu care lucråm ca si cum ele ar fi materiale. Orice obiect creat de om si care se miscå pe påmânt, pe apå sau în aer, are ca principiu fundamental în structura lui crucea.
De aceea a ales Dumnezeu acest simbol pentru a ne duce pe calea mântuirii, pentru cå ea, crucea, este elementul fundamental pentru planul material si intelectual. Prin moartea pe cruce a lui Iisus, crucea capåtå cea mai înaltå semnificatie, aceea de a fi conditia mânturii noastre. Oricine voieste så vinå dupå Mine så se lepede de sine, så-si ia crucea si så-mi urmeze Mie. (Mc. 8: 34) Crucea este atât de importantå, nu numai pentru cå Mântuitorul a murit pe ea si martirii care au urmat dupå El si au murit pentru El, dar este locul sfintit de sângele Lui Hristos si pe ea s’a întemeiat sfânta Bisericå, în mod mistic. Dacå Biserica våzutå a fost înfiintatå la 10 de zile dupå Inåltarea Mântuitorului la cer când, în urma Pogorîrii Sf. Duh, prin predica Sf. Petru, s’au botezat ca la trei mii de suflete, acolo pe Golgota Si pe cruce s’a realizat pe plan mistic sacrificiul pe care Iisus l-a anuntat ucenicilor Såi la Cina cea de Tainå când a numit pâinea trupul Såu si vinul sângele Såu: Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine si binecuvântând, a frânt si, dând uceniclor, a zis: Luati, mâncati, acesta este trupul Meu. Si luând paharul si multumind, le-a dat zicând: Beti dintru acesta toti, cå acesta este sângele Meu al Legii celei Noi, care pentru multi se varså spre iertarea påcatelor. (Mt. 26: 26-28). Acolo s’a instituit sfânta Euharistie, prin rugåciunea pronuntatå de Iisus atunci când a binecuvântat pâinea si vinul, dar temelia misticå a Bisericii s’a pus pe Golgota, pe sângele vårsat pe cruce. De aceea, bisericile noastre de zid au formå de cruce (sau de corabie) de aceea, la mormântul crestinilor adevarati, la capul lor, stå de veghe, pânå la Judecata din Urmå, Crucea, fie de piatrå, fie de lemn, fie crucea spiritualå pe care si-o ia orice crestin, când acceptå pe Hristos. Nimeni nu-L poate accepta pe Hristos fårå a-si asuma si crucea Lui. Nu este usor så-ti asumi aceastå cruce. Ea este pentru multi dintre oameni, care se supun întelepciunii lumii acesteia, nebunie. Sfântul Pavel spune în Epistola Intâi cåtre Corinteni, 1: 18-19: Cåci cuvântul crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Cåci scris este: pierde-voi întelepciunea celor întelepti si stiinta celor învåtati o voi nimici. De fapt, în aceasta constå a-ti lua crucea si a urma lui Hristos: så spui lumii: nu må amågi, lume. Ies din tine si urmez lui Hristos. Stiu cå întelepciunea ta este falså si cå stiinta ta este nebunie înaintea Domnului meu. Si, mai ales, så fii consecvent în hotårîrea ta si oricât ar încerca lumea så te prindå în plasa ei, cu promisiuni si împliniri materiale si sociale, cu cântecul ei de sirenå amågitoare, nu te lasa prins. Mergi pe calea ta de om al credintei, få bine tuturor, spune adevårul cuvântului lui Dumnezeu, iubeste dupå modelul lui Hristos si atunci, cu adevårat, vei urma Lui Hristos si jugul tåu va fi dulce, iar sarcian ta usoarå. (cf. Mt. 11:30)
Existå o întreagå teologie a crucii, în care teologii se întrec så explice ce înseamnå crucea în viata lumii. Dar nici un cuvânt al lor nu este mai percutant decât cuvântul Sfântului Apostol Pavel pe care l-am citat mai sus. Cea mai simplå teologie a crucii este Omul-Hristos råstignit pe ea, cu bratele întinse, într’un suprem gest de iubire si de iertare adresat omenrii de atunci si de oricând, care mereu Îl rastigneste pe Fiul lui Dumnezeu. In Catedrala Nationalå din Washington DC, în una din capelele de la parter, care are o catapeteasmå veche, o vedem pe Sfânta Fecioara cu Pruncul în brate, privind amândoi spre credinciosi. Pruncul Iisus tine micile lui brate întinse în formå de cruce, prefigurând råstignirea. Oricine se råstigneste pentru Hristos în inima sa, în iubire si durere, acela a luat pe umerii såi crucea si-I urmeazå Lui.
Crucea pe care a fost råstignit Iisus a avut o istorie tulburatå. Dupå moartea Sa si dupå pogorîrea de pe cruce, a urmat Invierea Lui, înåltare la cer si trimiterea Sfântului Duh, care i-a împins pe Apostoli la propoveduirea în toatå lumea. Evreii au îngropat crucile pe care Iisus si cei doi tâlhari fuseserå råstigniti, crezând cå Galileanul acela råstignit va fi uitat. Cele trei cruci au zåcut în påmântul Golgotei, peste care s’au aruncat gunoaiele orasului Ierusalim, vreme de circa trei sute de ani. Intre timp, soarta crestinilor se schimbase: Lumea imperiului roman începuse så recunoascå în Galilean pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia pe care Iudeii Îl råstigniserå. Crestinismul cucerise lumea; Constantin cel Mare acordase noii religii aceleasi drepturi ca si religiei pågâne care începea så moarå. Sfânta Elena, mama împåratului, a primit dreptul de la fiul ei så meargå la Ierusalim si så înceapå såpåturile pentru a descoperi pe Golgota crucea lui Iisus. Intr’adevår, cele trei cruci au fost descoperite într’o fostå cisternå de apå, unde aproape se petrificaserå, dar dificultatea era så afle care era crucea adevåratå. Plåcuta de lemn pe care era scris Iisus Nazarineanul Impåratul Iudeilor zåcea amestecatå printre gunoaiele care acoperiserå groapa. Impåråteasa s’a rugat înpreunå cu crestinii din Ierusalim si Dumnezeu s’a îndurat de rugåciunea lor: El le-a pus în inimå gândul så punå pe rând crucile peste un mort pe care îl duceau så-l îngroape. Când au pus crucea lui Iisus peste mort, acesta a înviat, a rostit câteva cuvinte si a adormit din nou. Vestea descoperirii Sfintei Cruci a umplut lumea de bucurie. Mii si mii de pelerini au început så vinå si så venereze Sfânta Cruce. Ea a fost luatå de Persi, în urma unui råzboi cu Bizantul, dar a fost råscumpåratå cu pret mare. Inainte de cåderea Bizantului sub asaltul turcilor, Patriarhul împreunå cu împåratul au hotårît så desfacå sfânta cruce în bucåti si s’o trimitå pe ascuns, marilor biserici din din Europa, spre a o salva. Astfel Sf. Cruce a fost fåcutå bucåtele si trimiså marilor Ierarhi care, la rândul lor, au împårtit-o altor ierarhi în subordine. Crucea mai tråieste si aståzi sub forma de mici bucåtele råspândite în toatå lumea.
Dar sfânta cruce tråieste întreagå în inimile noastrå, ale adevåratilor crestin, care o veneråm prin rugåciunile noastre, prin facerea semnului crucii când ne închinåm, prin acatistele dedicate ei si prin actele solemne de venerare din Joia Mare a råstignirii lui Iisus când o scoatem în mijlocul bisericii si de 14 Septembrie, când pråznuim Inåltarea Sfintei Cruci, patroana Bisericii noastre, când crucea este puså pe un taler pe flori si scoaså de preot în mijlocul Bisericii. Aici preotul rosteste niste ectenii speciale iar strana rosteste Doamne, miluieste în patru serii de câte o sutå, în timp ce preotul se apleacå pânå la påmânt în timpul rostirii fiecårei sute de Doamne, miluieste, dupå care crucea este puså pe analog si toti crestinii vin så facå metanii si s’o sårute spre venerare, în timp ce obstea cântå: Crucii Tale ne închinåm, Ståpâne si sfântå Invierea Ta o låudåm si o mårim. Amin

"ASA, ASA FIUL MEU"-zice Domnul Iisus Hristos

"Asa fiul Meu, dupa Mine cu crucea ta, zice Domnul, dupa Crucea Mea cu crucea ta. Cu ochii tinta la Mine, la drumul Meu, la Harul Meu, la ajutorul Meu. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ta. Daca nu as merge Eu inaintea ta, tu indata ai cadea. Fiul Meu! Gandeste-te neancetat la toate cate am facut Eu k sa-ti deschid acest drum de mantuire. Gandeste-te la suferintele Mele, la Rabdarea Mea, la Smerenia Mea, la Iubirea Mea, la Moartea Mea. Fiul Meu, priveste-Ma neancetat caci privindu-Ma neancetat, vei afla cat de mult te-am iubit Eu pe tine si vei incepe sa ma iubesti si tu pe Mine k sa ma ai in tot momentul in inima ta, in mintea ta, in gandul tau, in sufletul tau. Dragostea Mea va fi atunci dragostea ta, Rabdarea Mea va fi rabdarea ta, Smerenia Mea va fi smerenia ta, Suferintele Mele vor fi si ale tale, Moartea Mea va fi si moartea ta fata de lume. Invierea Mea, va fi si a ta. Iar biruinta Mea va fi si biruinta ta. Si astfel, iubitul meu, vei incepe sa mergi si tu dupa Mine, pe urmele Crucii Mele si vei fi si tu in bucuria si odihna Mea cea dulce. Aceste mesaje vreau sa fie calauza ta atunci cand o sa-ti fie foarte greu... (acest mic fragment il puteti gasi in Carticica "Ia-ti Crucea ta" de Iosif Trifa)

"NU UMBLA SA TAI DIN CRUCE"-zice Domnul, ce te-ai apucat sa faci,fiul Meu? Ti se pare prea grea crucea si te-ai apucat sa tai ceva din ea? Zadarnica incercare, fiul Meu caci crucea ta ti-am dat-o Eu si numai Eu singur pot sa ti-o usurez sau sa ti-o ingreunez. Numai Eu singur pot sa ti-o fac mai usoara sau mai grea. Eu ti-am cioplit crucea dupa puterile tale si tu nu o poti face nici mai grea nici mai usoara. Iar dak totusi vei incerca sa-ti usurezi crucea, sa tai o bucata din ea, simti-vei indata k in loc sa se usureze, ea ti s-a facut mai grea. Fiul Meu! nu te ocupa cu greseala de a-ti usura crucea si nici de a ti-o face mai grea din ce este. Ci poarta-ti cu umilinta crucea pe care Eu ti-am hotarat-o si Eu ti-am pus-o pe umerii tai. Si nu cauta ajutor de la lume, caci nimenea din cei din lume nu pot sa-ti usureze crucea. Ci numai Eu singur pot sa te imputernicesc si sa te mangai, cu Darul Meu cel Bun. (aceasta invatatura ortodoxa o puteti gasi in Carticiac "Ia-ti Crucea ta!" de Iosif Trifa)

"POARTA-TI CRUCEA IN FIECARE ZI"-zice Domnul
"Ce te-ai apucat sa faci, fiul Meu? Ti se pare crucea prea grea si ai pus-o jos? Ti se pare calea prea lunga si vrei sa faci un popas? Vrei sa scapi de purtarea cruci macar pe o perioada de timp? Dar, o, iubitul Meu, zadarnik iti este si incercarea aceasta. Adu-ti aminte ca Eu am pus la Evanghelie lamurit k : oricine vrea sa vie dupa Mine, trebuie sa-si ia crucea sa in fiecare zi (LUCA CAPITOLUL 9, VERSETUL 28). Purtarea crucii este un lucru de fiecare zi, de fiecare clipa. Deodata cu rasaritul Soarelui, in fiecre zi, in fiecare dimineata. Eu iti pregatesc crucea pe care trebuie sa o porti in fiecare zi. Tu iubitul Meu, nu ai dreptul sa-ti dai crucea jos de pe umeri. Eu ti-am pus-o pe umeri si numai Eu am dreptu sa ti-o dau jos de pe umeri, atunci cand intelepciunea Mea afla de bine. Nu merge dupa Mine, acela care crede ca-si poate uita de cruce si de greutatea ei, folosind fel de fel de amagiri lumesti. Uita-te la lume si vei vedea pe unii oameni care cauta sa-si uite de cruce umbland prin carciumi....si alte alea, dar in zadar o fac". (aceasta invatatura ortodoxa o puteti gasi in Carticica "Ia-ti Crucea ta!" de Iosif Trifa)

"PRIVESTE MEREU LA CER"- zice Domnul
Fiul Meu, ti se pare crucea prea grea? O! priveste mereu catre Cer. Nu te uita la lume, ci te uita la Ceruri, de unde vine ajutorul. Priveste mereu in sus, vei afla ca DRUMUL CRUCII ARE O SINGURA DIRECTIE: IN SUS, CATRE CER.
DRUMUL CRUCII NU ARE COBORAS, CI NUMAI SUIS. Crucea nu are nici macar drum de ses, ci numai de deal pt k toti cei ce vin la Mine, sa urce, sa suie, sa se osteneasca cu trupul, sa iase sudoarea din carnea lor pt k si Eu am asudat foarte multe, suind cu crucea la Golgota, Fiul Meu, nu te ingrozi de urcusul crucii. Uita-te bine la Cer si vei vedea k pe calea asta ingusta si grea au suit toti cei care petrec acum in Slava Mea. Iubitul Meu, uita-te la raza si lumina care se pogoara din Cer. Pt cine am pregatait Eu oare slava si bucuria din Ceruri? Pt tine si pt toti care in aceasta viata , crucea k jugul au purtat. Acestia sunt cei ce au semanat cu lacrimi, iar pe urma cu bucurie vor secera. Multe au suferit, multe au indurat, rabdat dar mare le-a fost pe urma rasplata. Oricat de lunga ti s-ar parea viata, in marea vesniciei, ea este numai o clipa de ochi. Iar cu aceasta clipa, oricat de grea ar fi fost ea, cei intelepti si cu dreapta socoteala si-au asigurat de aici, in Cer, fericirea cea Vesnica. Dintre care sa fii si tu unul. Fiul Meu, oricat de grea ti s-ar parea crucea, CURAJ!! INCA PUTIN, NUMAI PUTIN SI VEI SCAPA SI TU IN MAREA VESNICELOR BUCURII. Inca putin si vei vedea si tu deschizandu-ti-se Cerul. aceasta invatatura ortodoxa o puteti gasi in Carticica "Ia-ti Crucea ta!" de Iosif Trifa)

"CRUCEA ITI VA FI PUNTEA DE TRECERE LA MINE"-zice Domnul
Fiul Meu, multe ti-am spus despre cruce, multe vei fi auzit si tu despre cruce si multe vei fi citit. Dar taina crucii o vei intelege deplin numai in clipa cand vei trece de pe Pamant la Cer. Atunci ajuns la hotarele vesniciei, vei vedea intre Mine si tine, intre Rai si iad, o prapastie de foc. O prapastie ingusta dar destula pt a te inghiti in focul ei. Si atunci in clipa de spaima vei vedea cum deodata, Crucea Mea se apleaca si iti face punte de trecere la Mine. Crucea Mea va fi puntea ta peste prapastia iadului. Va fi scaparea ta, va fi mantuirea ta in bucuriile Raiului Meu. Si atunci vei simti k crucea ta s-a topit, din ea a mai ramas numai un semn, o dovada k ti-ai purtat-o cu rabdare si cu folos de mantuire. Fiul Meu, uita-te bine la cruce. Ea seamana intrucatva si cu o cheie. Crucea Mea este cheia care a deschis Raiul. Si acum il descuie pt orcare care se nevoieste pt mantuire. Eu am coborat aceasta cheie pe Pamant si am lasat-o k pe un dar de mantuire tuturor celor care cauta mantuirea. Deci, Fiul Meu, PRIN CRUCE LA MANTUIRE. (aceasta invatatura ortodoxa o puteti gasi in Carticica "Ia-ti Crucea ta!" de Iosof Trifa)

FRUMOS

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.
Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului. Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie.
Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.
O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.
Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.
De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt… si ce ai de gand sa faci cu ele??