Spicuiri din presa

Un bucurestean a depus peste 10 milioane de lei la
CEC in patru zile. Acelasi bucurestean are numai in unul dintre
conturile deschise la aceeasi banca peste 100 milioane de lei (10 la
suta dobânda pe an). Sunt lei vechi, dar daca tinem cont ca
bucuresteanul are 86 de ani batuti pe muchie, este clar ca lumina zilei
ca a apucat campania promotionala a anilor ’80, campanie care te
informa ca “azi la CEC un leu depui, måine el va face pui”. Si ce-i cu
toate astea?, ar putea sa intrebe cineva. Este. Pentru ca
bucuresteanul, Alexandru Biscoveanu pe numele lui, nu e tocmai un om
peste care sa dai in orice zi. Sau, mai corect spus, poti sa dai de el
in fiecare zi daca ai drum la statia de metrou Unirii I. De ani de zile
sta pe treptele de la intrare cu måna intinsa. Daca nu ii pui un banut
in palma, nu-i bai. Trec mii de oameni pe-acolo. Dar e o adevarata
problema sa te interesezi de viata lui.

“Ne chinuim de nici nu
mai stiu cata vreme sa aflam cine este. Pana azi n-am avut cum”, isi
incepe story-ul comisarul Ion Stanescu, de la Politia Metrou. “Batranul
vine aici de multa vreme, sunt eu aici de trei ani... Ba vine, ba
dispare... Am inteles ca a mai fost prin spital. Dar cand dispare, stim
cu totii ca e doar pentru o vreme. Cel mult, daca nu e aici, pe
treptele de la Unirii I, se duce in fata magazinului Unirea. Exista
legea care zice ca cersetorii pot fi sanctionati. In anumite conditii,
evident. Dar e greu sa aplici legea si in cazul lui. Nici nu te poti
apropia de el, ca pe cei mai multi dintre noi ne cunoaste, iar el deja
incepe sa tipe si sa ne acuze. De cele mai multe ori lumea ii sare in
aparare si ne cearta ca ne luam de un om batran si lipsit de aparare
caruia statul oricum nu e in stare sa-i poarte de grija. Parca uneori
iti vine sa le dai si lor dreptate, dar legea e lege si trebuie
respectata. Numai ca, de cate ori l-am luat, batranul nu avea nici un
fel de acte la el. Or, fara acte, ce sa-i faci? Am trimis si baieti in
civil sa vada unde pleaca de aici, poate aflam unde sta si cine este.
Cred ca sta pe undeva pe la Piata Progresul, ca de fiecare data pleaca
de-aici cu metroul, se opreste la Brancoveanu, apoi ia autobuzul spre
Piata Progresul. De cate ori i-am trimis pe cineva pe urme, mosul s-a
oprit si a-nceput sa cerseasca acolo. Azi (ieri – n.n.), pe la ora
8.00, situatia s-a schimbat radical.”

Mila de milioane
Spirit de aventura, dorinte neimplinite, spirit hraparet si lacomie? Altceva
sau toate astea la un loc l-au transformat pe Alexandru Biscoveanu
intr-un cersetor. Greu de spus. Ce stie comisarul Stanescu de la
Politia Metrou – statia Unirii I este faptul ca pe 2 iunie batrånul a
venit, ca de obicei la cersit. Dar de aceasta data “a facut o
greseala”. Avea la el patru documente fiscale care atestau ca in
ultimele zile a facut depuneri regulate la CEC. Pe 26 iunie 2008 -
2.500.000 de lei vechi. Pe 27 iunie - 2.800.000. Sambata si duminica -
pauza. Dar luni, pe 30 iunie, Biscoveanu “a recuperat”: a depus
5.500.000 de lei. Pe 1 iulie a urmat o noua transa, in valoare de
3.500.000. El spune ca a castigat toti acesti bani din cersit. Poate ca
nici nu exagereaza. Varsta – asa cum spuneam, are 86 de ani-, dar mai
ales faptul ca are permanent la vedere o “punga” medicala, racordata la
o sonda din cauciuc, sonda care, la randul ei, duce spre o operatie “de
rinichi, de fiere sau asa ceva”, adauga comisarul Stanescu.

Asa tata, asa fiu
Odata stabilita identitatea cersetorului milionar, pentru politisti lucrurile
devin ceva mai simple. Descopera ca acesta locuieste, nu la Piata
Progresul, cum i-a lasat batranul sa creada (razandu-si, probabil,
ghidus, in barba), ci tocmai in cartierul Ferentari. Ba chiar are si
familie. Cel putin un fiu si o nora. Cum aude ca tatal lui e la
Politie, fiul vine intr-un suflet.”Nu-l trimit eu, dom’le, la cersit.
Stiti si dumneavoastra ca zilnic vine si pleaca singur. Dar nu am ce
sa-i fac. Am incercat sa il tin incuiat in casa, dar nu merge. A fost
internat de mai multe ori la Spitalul 9, cu schizofrenie...”. “Ba, il
intrerupe batranul, adresandu-se politistilor, sa-mi luati voi pensia
de la blocuri, ca eu nici pensie nu am si atunci nu mai am de ce sa
cersesc”... Intr-un final, fiul, furios nevoie mare ca e si presa de
fata, motiv pentru care isi expune cunostintele vaste in materie
religioasa si de anatomie umana, isi asuma obligatia de a-si ingriji
tatal cum se cuvine, desi “nu am ce sa-i fac” si il ia acasa.

Meserie periculoasa
Interesant
batran si ar merita o discutie pe indelete. Macar pentru a afla ce
nazuinte a avut, ce vise de tinerete si de ce acum, cand practic e cu
un picior in groapa, continua sa adune comori pe lumea asta si pentru
el insusi, nu cum ar face cei mai multi, pentru copii sau pentru
nepoti. Greu de ajuns pe straduta neasfaltata din cartierul Ferentari,
unde locuieste familia Biscoveanu. Nici macar taximetristii care “au
baza’ in zona nu sunt foarte siguri cum se ajunge acolo. Mirarea e si
mai mare cand afli ca nici oamenii care locuiesc chiar pe acea strada
nu sunt foarte siguri de numele ei. Dar casele de aici iti spun clar ca
nu mai e foarte mult pana cand renumele Ferentarilor ar putea sa se
schimbe. Curate, ingrijite, cu multi pomi in curte, cu gaini care
cotcodacesc din spatele gardurilor... Cam singurele semne de viata, de
altfel. Noroc ca la un moment dat trece totusi un om de-al locului.
Vorbeste cu teama parca. Stie el ceva despre un vecin care cerseste de
mai multi ani si care locuieste “la poarta de colo, dar asta nu e
singura casa care o are. Tot din cersit si-a mai cumparat altele doua.
Dar nu stiu ce face cu ele”. Se indeparteaza grabit, luåndu-si ramas
bun, in fuga. Pe strada tocmai a aparut o Dacia rosie incarcata cu
tabla galvanizata. Ar putea fi un viitor acoperis, sau, de ce nu?, ca
tot se poarta pe aceasta strada, un viitor gard. Unul dintre barbatii
care coboara din masina este Biscoveanu junior. O mana de barbat, dupa
fizic. Dar aprig rau si iute la manie. Cum aude ca iar se intereseaza
presa de tatal lui, , la propriu, sare la beregata. Cu greu se lasa
convins ca nimeni nu le vrea raul, nici lui, nici tatalui sau. Dar
stransoarea mainii lasa dureri pentru multa vreme. Tudor Biscoveanu,
caci astfel se numeste fiul, n-are timp sa bage in seama astfel de
amanunte. E mult mai preocupat sa apuce o ranga din curte. E tocmai
buna pentru a sparge camera unui operator de televiziune care a facut
aceeasi “greseala” ca si reporterul de la “Gardianul”: a incercat sa-si
faca o documentare la fata locului.

In loc de epilog
Noroc cu nora batranului cersetor milionar, care a apucat sa spuna ca a putut
sa-i domoleasca furia doar cu sedative si vor trece cateva ore pana
cand Alexandru Biscoveanu va fi apt de vorba. Ce va face el cu toti
banii si cu casele, nu stie. Stie doar ca deocamdata se chinuie cu
toate toanele si analizele medicale si alte alea pe care trebuie sa i
le faca socrului. Cat despre sot...